marți, 10 mai 2016

miercuri, 8 mai 2013

duminică, 13 ianuarie 2013

Cu drag, Raluca...

Well... As minti enorm sa spun acum ca sunt la pamant dupa divortul meu. La inceput a fost asa,la prima cearta, cand cerul si pamantul au cazut pe mine am ramas acolo intinsa....pe greseie in bucatarie, era rece si simteam cum o migrena puternica imi mutila timpanele,si-mi zvcanea in tot capul, si am plans...inca mai plang din cand in cand, dar nu ca atunci...atunci am simtit ca te-am pierdut pentru prima data si singurul lucru pe care mi-l doream era sa te intorci inapoi, sa-mi spui ca ziua mea e mai importanta,ca timpul langa mine nu e de vanzare, ca eu sunt singura care conteaza, ca traiesti cu mine si pentru mine si ''te iubesc''... Apoi te-ai intors, dar nu pentru mine, nici macar pentru a-mi spune ca s-a sfarsit, ca minunata mea poveste de dragoste s-a incheiat,ci ca sa-ti cari boarfele si sa pleci din nou si pentru totdeauna intr-un mod las, cu o parere de rau prost fabricata...si gata, asta a fost sfaristul...ca intr-o telenovela proasta m-am trezit singura si cu o pereche de bocanci uitata in debara.... M-am obisnuit cu ideea...am devenit altcineva, am urlat, am injurat si am blestemat cu toata fiinta si din toti porii. In interiorul meu s-au acumultat atat de multe trairi...ura, invidie, dispret, gelozie, furie, toata gama de stari sufleteti adunate intr-un cotlon numit suflet, iar la suprafata nu a ramas nimic.... Am fost ca o carpita, asemeni celei pe care eu o folosec zilnic la stersul prafului, m-ai aruncat din colt in colt si mi-ai umplut cu praf si mizerie inima...Numai ca eu spal carpita de praf dupa fiecare utilizare si o pun frumos la locul ei, tu in schimb m-ai aruncat...si incerc acum sa ma sterg singura de praf, si ma curat in fiecare zi, iar in locul tau n-am sa mai las pe nimeni nu pentru ca esti de neilocuit, ci doar ca sa nu uit niciodata ca ''locul'' asta ocupat de tine e plin de ATATA mizerie pe care n-am sa o mai pot sterge niciodata, si am sa port masti in lipsa chipului meu, pana voi avea curajul sa-l curat si sa-l las sa iasa la supreafata.. Dar nu-i capat de lume, si nu sunt nici prima si nici ultima...si asa cum tu alegi acum si eu voi alege poate mai tarziu... Acum sunt bine si stii ce: - iti doresc sa-ti fie bine, sa ai pe cineva care sa-ti fie aproape, sa te tina de mana si in brate in locul meu, ar fi bine sa o faca asa cum trebuie, si fa-ma mandra de tine si alege-o pe una mai frumoasa, nu-mi plac nasoalele, dormi mai mult, fumeaza mai putin, traieste-ti viata, dar te rog din sufletul ramas sa nu stiu niciodata toate astea... In fiecare zi cand ma pregatesc sa plec de acasa imi beau cafeaua la birou si niciodata nu o termin,pentru ca stiu ca intotdeauna o terminai tu in locul meu...inca ma mai uit la telefon asteptand sa ma intrebi macar daca mi-e bine...inca iti pastrez numele desi ma intreb de ce dracu am facut-o, inca ma mai ascund si fug de toti si de toate si ca un maidanez muscat si terfelit marai si latru atuci cand ma simt incoltita. Nu am o reteta miraculoasa de supravietuire, nici macar un plan de rezerva, si nu ma am bine nici cu Ala de-ti dreptul si permisiunea de a fi fericit, asa ca plutesc in prezent si refuz sa traiesc pentru viitor, traiesc doar pentru acum si consider ca e suficient. Ma impiedic,vorbesc mult,gresesc, sunt stangace, sarcastica,cinica, ironica,orgolioasa,am vicii, plang la stiri, la fel de frumoasa (in ochii celor care ma iubesc)snoaba, trista....sunt inca eu. Vreau sa invat sa rad in hohote din nou, vreau sa fiu fericita, vreau...si o sa reusec.

luni, 17 ianuarie 2011

Back again....

N-am sa va spun ce s-a intamplat in ultimii 2 ani...sau de ce am facut o pauza, pentru simplu fapt ca urasc sa fac bilanturi, m-as intraista, sau mai rau as medita la cele intamplate si nu mi-ar mai iesi nici un cuvant pe "foaie" numa' zeci de mii de ganduri fara sens, fara inceput si fara incheiere, fara culoare - pe care oricum numai eu le-as intelege...
Revin...Nu am mai avut chef de scris...nu ca nu as mai avea nimic de spus, dar parca toate s-au asezat intr-un mod haotic...si parca nici nu merita sa povestesti despre asta....
Voi scrie despre "acum"...
Acum vreau sa visez mai mult....sa plec....sa vreau...sa pot....
ioooooiiii cate puncte deh so fi plictisit si neuronu' in 2 ani si a uitat usor usor ce inseamna sa mai si scrii din cand in cand....
Cert e ca m-am intors mai fasneata ca niciodata si ma apuc serios de scris!!

De maine :))))! Azi doar am facut anuntul oficial!


Sincerely yours,
Raluca

marți, 3 noiembrie 2009

O roata in miscare

Foarte mult timp am crezut faptul ca e in zadar sa fii bun cu cei din jur. Mi se parea ca doar antipaticii castiga in “aceasta lume nedreapta”. Adevarul e ca lumea e plina de antipatici. :)

Dar nu ei sunt cauza implinirilor sau neimplinirilor noastra. La fel ca un elev care pricepe mai greu lectia dar depune mai mult efort decat altii care au impresia ca sunt niste zei si in final cel care munceste mult are castig de cauza, ei bine, la fel e si in alte privinte ale vietii. Poate ca in anumite situatii te simti nedreptatit, poate ca meritai mai mult, dar pe termen lung cine da dovada de un efort sustinut are si rezultate net superioare celor ale speculantilor.

Ulciorul nu merge de multe ori la apa. Asa ca ai mare grija. Alege adevarul. Alege simplitatea in locul unei complexitati de fatada. Alege munca in dauna iluziilor unor castiguri venite din cer. Alege sa iti respecti cuvantul. Alege loialitatea.

Toate acestea sunt spitele unei roti care se invarte cu o viteza de broasca testoasa, dar cu efectele unui raget de leu. Greierele puturos se bucura de bani si faima doar in bancuri. Si chiar daca altii pleaca in viata cu un plus de noroc, treaba asta nu e decat cel mult grila de start a unei curse de Formula 1, nicidecum rezultatul final.

Rezultatul final e dat de cat de multa atentie acorzi educatiei tale. Te doare capul atunci cand citesti Prefata unei carti de Mircea Eliade, asa cum au declarat unii speculanti romani (pardon, afaceristi in imobiliare) sau iti face placere sa citesti o carte decat sa privesti scandalul de la TV?

Pentru ca Horea a fost tras pe roata. Dar efectele revolutiei pe care a initiat-o si a condus-o se vad azi in atitudinea si civilizatia Ardealului si Banatului.

- articol scris de Ovidiu Miron-

duminică, 4 octombrie 2009

joi, 20 august 2009

ADEVARURI ASCUNSE...


Barbatii uita mereu de tandrete si protectie.
Uita pentru ca sunt suficienti, invingatori, virili si lipsiti de nuante - iar ei cred ca pentru a mentine o relatie e de ajuns. Uita ca femeile nu sunt marionete si au impresia ca odata avute, ele ar trebui doar sa se adapteze la viata si dorintele LUI. Ori o relatie vine intretinuta....si nu e nevoie de partea materiala cat de tandrete, de mangaieri si afectiune. E nevoie sa o faca pe iubita lui sa se simta cea mai importanta femeie din lume....si atunci, doar atunci El va fi SUFICIENT, INVINGATOR SI VIRIL....Dar nu e asa....nu va fi niciodata si femeiea astfel insala...
Nici prin cap nu-i trece barbatului suficient, invingator si viril ca adversarul care tocmai i-a luat urma prin asternuturile iubitei a avut mai mult timp, a pus intrebari nerostite demult, a mangaiat, a avut rabdare si a ascultat atent cu blandete in privire.
Ce are “uratul”ala cu burta in plus fata de mine? Ala e barbat? Ce dracu are ala in plus? Nu, frate, are mai multi BANI ! vine invariabil etrenul raspuns.
Asa e, de multe ori, zicem si noi. Dar nu despre acele femei si acei barbati vorbesc eu acum.
Nimanui nu-i trece prin cap ca “uratul” cu burta intelege sa pretuiasca femeia de langa el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice in suflet si dezvantajat fizic, trecut de prima tinerete el stie ca unica sansa este sa mangaie, sa asculte, sa inteleaga, sa fie atent sa deschida usa inainte ca ea sa sune.
Si mangaie, asculta, intelege. Desavarseste un ritual al gesturilor care conteaza, este mereu prezent gata oricand sa intinda un brat nu foarte puternic dar mereu oportun .... Mai presus de orice nu cere nimic in schimb,......pentru noptile agreiabile de sex.... cel putin nu in mod evident pentru ca, sa nu uitam, si el e barbat dar, are experienta.

Cu lacrimi in ochi varsate pe ascuns masina ruleaza monoton si ea priveste absent peisajul de pe scaunul din dreapta...
El, tinar carierist si stresat, conduce si nu intelege ce dracu ar mai trebui sa faca pentru linistea cuplului. Ca doar depune toate eforturile.Trage masina pe dreapta si se usureaza in plin camp. Se urca inapoi fara sa-si aduca aminte ca ea l-a rugat sa-i aduca puloverul din portbagaj. Vor ajunge in curand la munte.Undeva la acelasi hotel se vor intalni cu un barbat jovial trecut de prima tinerete dar cu zambet irezistibil si povesti fantastice.
Femeile au nevoie de protectie si tandre si renunta mult mai usor la nevoia fizica. Barbatii renunta la tandrete si protectie in schimbul satisfacerii sexuale cu oricare.
Acest razboi surd al neintelegerii va da nastere profitorilor.
Cine sunt ei?
Pe termen scurt amantii....
Pe termen lung cei intelepti si rabdatori....
Barbatul in varsta o priveste atent si tacit ii intelege fiecare miscare, tanarul o ignora complet, din cand in cand o mangaie usor pe picior pe iubita sa...
Intr-un final, se retrag ea pentru o migrena si barbatul in varsta pentru sisesta de seara....tanarul ramane pe terasa, trebuie sa dea cateva telefoane...
Sejurul se incheie....
Pe drumul de intoarcere el este bucuros si usurat ca ea si-a revenit. E vorbareata si nu mai priveste absenta pe geam si zambeste ca in prima zi.
E prea neatent ca sa realizeze inceputul sfarsitului....
El a avut un concediu in care s-a relaxat....urmeaza aceiasi rutina de la birou...
Ea a dobandit incredere in fortele proprii, a redevenit femeie, e din noi frumoasa... Ce conteaza ca partenerul ei e frumos, destept si dorit de celelalte, cand viata lui minunata e doar o aparenta, cand fiecare lucru pe care il face cu ea si pentru ea reuseste intr-un final sa ii aduca fetei doar dezamagire....
Ea vrea mai mult...pentu ca stie ca are prea mult de oferit...dar o femeie ofera numai celui care va stii sa valoreze fiecare centimetru de sentiment, grija, protectie, dragoste, pasiune...iubire...
Va castiga amantul intelept....uratul...
Iar tanarul frumos...ei bine el va percepe tot mult prea tarziu, iar cand relatia se va incheia va gandi ca sub capacul de la bere pe care e scris:
"Ne relaxam....mai incercam"...

Sa NU ai un concediu continuu


"Ma gandesc cateodata: ce grozav ar fi sa ne aflam intr-un concediu continuu!

Sa fim un pic rentieri, cu proprietati la mare si la munte...

Sa fim castigatori o data pe an la 6 din 49, macar cu 5 norocoase din cele 6...

Sa nu fim tot timpul „cu burta pe carte”, ci sa stam la plaja, pe sezlong, citind o carte de la 9 dimineata, la 9 seara. Satui de Marea Neagra, sa ne scaldam doar in Marea Egee sau in Mediterana, iar pestisori mici sa ne dea tarcoale in apa, in timp ce cautam cu ochelarii pentru scufundari, stele de mare, printre pietre...

Ar fi interesant sa nu fim nevoiti sa pregatim cine complicate si care sa duca aburi in toata casa. Sa putem merge in fiecare seara la restaurant. Cand la unul cu specific italian, cand la unul arabesc, cand la unul mexican...

Ar fi grozav sa putem colinda intreaga lume, sa ne petrecem cate trei saptamani vara in Turcia, toamna la Paris, iarna in Alpii Elvetieni, primavara intr-o minunata croaziera...

Dar ce-ar insemna toate acestea? Ce gust ar avea bomboanele daca ai manca numai bomboane? Cum ai mai vedea frumusetea unei flori, daca ai sta inchis in cupa ei?

Sa ne bucuram asadar ca ne permitem un concediu macar o data pe an! Sa ne bucuram ca stim sa pregatim o prajitura buna, de-si ling degetele copiii nostri, chiar daca putem cumpara din coltul blocului.

Da, sa ne bucuram pentru tot ce avem, pentru ca nu avem DECAT O SINGURA DATA..."






www.blogcontabil.ro

joi, 13 august 2009

Dincolo De Bine, Dincoace De Rau. Despre Iubire


Alice Nastase


„Bunul renume al unei femei se datoreaza tacerii mai multor barbati.“
HUMPHREY BOGART


IREPETABILA POVARA

Decat sa intrebi o femeie cu cati barbati s-a culcat pana acum, mai bine ii dai doua palme. Raspunsul onest la o asemenea intrebare nu-i poate fi decat defavorabil, oricat de dezgolit de prejudecati l-ai astepta.
„Cu unul singur“ e raspunsul care starneste ori ilaritate dezlantuita („Ce toanta!“), ori neincredere gata sa dea in clocot („A naibii ipocrita!“). „Cu trei“ pare a fi raspunsul standard al celor care evita dintru inceput adevarul legat de un asemenea subiect fara draperie.
„Iubitule, tu esti al doilea“ e ceea ce barbatii vor sa le fie soptit la ureche de foarte aproape. Iar femeile tin cont de dorintele lor.
Cele mai multe dintre noi au vrut din toata inima sa se marite cu cel dintai barbat din viata si asternutul lor. Dar pentru ca, in cazul unora, alesul avea saptesprezece ani, al altora avea nevasta acasa si al celor mai multe avea o lipsa grava de caracter, acest vis nu li s-a realizat. Nu ma incumet sa spun „din fericire“. Femeile se incapataneaza sa creada ca despartirea de barbatul cadorisit cu himenul lor este un esec considerabil in dragoste. Daca tot n-au ramas impreuna, inseamna ca el n-a meritat nici actul irepetabil de curaj sufletesc, nici patuta rozalie de pe cearsaf. „Mai bine mai asteptam“ isi spune recent dezvirginata, suflandu-si trist nasul in batista.
Mitul casatoriei in rochie alba, cu lamaita prinsa peste voal, continua sa ne emotioneze, oricat de emancipate si dedulcite la apucaturi liberale am fi. Am fi vrut, fiecare dintre noi, sa iubim nebuneste un singur barbat in viata, sa ne trezim in fiecare dimineata a existentei noastre din dragoste pentru el, sa il dorim dezlantuit in fiecare clipa a destinului nostru. Sa tanjim sa-i purtam lui pruncii in pantece, sa-i stim doar lui, pe dinafara, gustul imbatator. Si sa nu mai vedem alt barbat niciodata, orbite de o iubire fara margini si fara cusur. Ar fi fost mai simplu, iar inima noastra ar fi fost crutata de multa tristete. Dar, din pacate, se pare ca nici un barbat de pe lume nu merita sa fie iubit intr-atat. Si-atunci, esti nevoita sa mai speri, sa mai astepti, sa mai cauti, sa mai incerci. Inca unul si inca zece si inca o suta. Ce conteaza? Oricum, chiar daca vei fi intrebata, nu vei spune niciodata adevarul.


Aurora Liiceanu


„Gandesc, deci sunt nemaritata.“
LIZZ WINSTEAD