Cu drag, Raluca...

Well... As minti enorm sa spun acum ca sunt la pamant dupa divortul meu. La inceput a fost asa,la prima cearta, cand cerul si pamantul au cazut pe mine am ramas acolo intinsa....pe greseie in bucatarie, era rece si simteam cum o migrena puternica imi mutila timpanele,si-mi zvcanea in tot capul, si am plans...inca mai plang din cand in cand, dar nu ca atunci...atunci am simtit ca te-am pierdut pentru prima data si singurul lucru pe care mi-l doream era sa te intorci inapoi, sa-mi spui ca ziua mea e mai importanta,ca timpul langa mine nu e de vanzare, ca eu sunt singura care conteaza, ca traiesti cu mine si pentru mine si ''te iubesc''... Apoi te-ai intors, dar nu pentru mine, nici macar pentru a-mi spune ca s-a sfarsit, ca minunata mea poveste de dragoste s-a incheiat,ci ca sa-ti cari boarfele si sa pleci din nou si pentru totdeauna intr-un mod las, cu o parere de rau prost fabricata...si gata, asta a fost sfaristul...ca intr-o telenovela proasta m-am trezit singura si cu o pereche de bocanci uitata in debara.... M-am obisnuit cu ideea...am devenit altcineva, am urlat, am injurat si am blestemat cu toata fiinta si din toti porii. In interiorul meu s-au acumultat atat de multe trairi...ura, invidie, dispret, gelozie, furie, toata gama de stari sufleteti adunate intr-un cotlon numit suflet, iar la suprafata nu a ramas nimic.... Am fost ca o carpita, asemeni celei pe care eu o folosec zilnic la stersul prafului, m-ai aruncat din colt in colt si mi-ai umplut cu praf si mizerie inima...Numai ca eu spal carpita de praf dupa fiecare utilizare si o pun frumos la locul ei, tu in schimb m-ai aruncat...si incerc acum sa ma sterg singura de praf, si ma curat in fiecare zi, iar in locul tau n-am sa mai las pe nimeni nu pentru ca esti de neilocuit, ci doar ca sa nu uit niciodata ca ''locul'' asta ocupat de tine e plin de ATATA mizerie pe care n-am sa o mai pot sterge niciodata, si am sa port masti in lipsa chipului meu, pana voi avea curajul sa-l curat si sa-l las sa iasa la supreafata.. Dar nu-i capat de lume, si nu sunt nici prima si nici ultima...si asa cum tu alegi acum si eu voi alege poate mai tarziu... Acum sunt bine si stii ce: - iti doresc sa-ti fie bine, sa ai pe cineva care sa-ti fie aproape, sa te tina de mana si in brate in locul meu, ar fi bine sa o faca asa cum trebuie, si fa-ma mandra de tine si alege-o pe una mai frumoasa, nu-mi plac nasoalele, dormi mai mult, fumeaza mai putin, traieste-ti viata, dar te rog din sufletul ramas sa nu stiu niciodata toate astea... In fiecare zi cand ma pregatesc sa plec de acasa imi beau cafeaua la birou si niciodata nu o termin,pentru ca stiu ca intotdeauna o terminai tu in locul meu...inca ma mai uit la telefon asteptand sa ma intrebi macar daca mi-e bine...inca iti pastrez numele desi ma intreb de ce dracu am facut-o, inca ma mai ascund si fug de toti si de toate si ca un maidanez muscat si terfelit marai si latru atuci cand ma simt incoltita. Nu am o reteta miraculoasa de supravietuire, nici macar un plan de rezerva, si nu ma am bine nici cu Ala de-ti dreptul si permisiunea de a fi fericit, asa ca plutesc in prezent si refuz sa traiesc pentru viitor, traiesc doar pentru acum si consider ca e suficient. Ma impiedic,vorbesc mult,gresesc, sunt stangace, sarcastica,cinica, ironica,orgolioasa,am vicii, plang la stiri, la fel de frumoasa (in ochii celor care ma iubesc)snoaba, trista....sunt inca eu. Vreau sa invat sa rad in hohote din nou, vreau sa fiu fericita, vreau...si o sa reusec.